Alerg spre tine.Ma privesti,ma astepti cu un zambet strengar.Ma apropii incet,am asteptat atat de mult sa simt din nou...
esti aproape,aproape ca te ating cand intind mana.
sufletul e ca o colivie de aur,eu incerc sa ajung cat mai profund in fiinta ta.
Ne-am cunoscut intr-o toamna vara,te-am asteptat sa ma faci sa simt.
Tu...tu mi-ai smuls fara mila spiritul,privighetorile canta zilnic in sufletul tau,
eu sunt o Pasarea Colibri.
cacat.
Cate prostii,cate cuvinte mari,cate dezamagiri si tristeti,cate lacrimi mai brazdeaza chipurile noastre?
chipurile noastre,alte masti,peste alte masti descoperim cate putin din noi,asa cum noi nu mai inseamna nimic.
E doar pustiu,mi-ai dus sufletul in desert.Si de-ar fi sa vii,eu am plecat de mult,asta e calatoria mea.
M-ai uitat,ti-ai vandut sufletul doar ca sa te infrupti din falsele eu,caci eu nu poate fi gasita in toate.
Eu sunt in desert,am vrut caldura lui, acum mi-e dor de aburii diminetii, de fiorii ce ma cuprindeau pe bancile tuturor povestilor.
Mie dor de fulgii de zapada ce cadeau noaptea in Cismigiu,de felinarele pe care le priveam in gol,de timpul atat de greu de prins..
Alergam odata cu el pe gheata,fugaream autobuze in miez de noapte,
tanjeam dupa zambete stranii,acum mi-e sila de tot ce am visat prea mult timp.
E un timp trecut,cel in care ma doare.
Ma doare enorm,simt cum absenta ta ma macina usor,piperul se risipeste peste noi,ne ingroapa de vii,ne sufoca cu placerea menirii lui.