"O vedeam cautand intr-un maldar de hartoage,foarte atenta la fiecare in parte,de parca o interesa ceva anume.
O priveam fumand obisnuita tigara,din profil.Era in obisnuitul halat roz-pai din matase,cu papuceii ei micuti in picioare,cu parul ciufulit ,ascunzand ochii inca neobisnuiti cu lumina zilei.O iubeam in toata minunatia ei,asa,in imperfectiune,cu fruntea incruntata de concentrare,cu ochii mici incercand sa distinga ceva,cu buzele mari muscate de suparare.Nu ma mai saturam sa o privesc,sa o surprind in fiecare moment,sa ii observ schimbarile,micile diferentieri de stare,schimbarea mimicii,pozitia corpului,finetea mainilor cu care gesticula atat de armonios.
Gasise ceea ce cauta,fata i se luminase intr-un zambet,dar nu era unul involuntar,si mai degraba indus de o stare de amaraciune,de tristete,de regret.Ce putea fi atat de ravasitor incat sa ii schimbe starea?M-am apropiat incet de ea,era atat de ocupata incat nici macar nu a observat.
Priveam din spatele ei,in liniste,hartia pe care o cauta.Nu era o hartie propriu-zisa,ci mai degraba... o poza.
Era ea,impreuna cu inca cineva,pe o plaja.Ii vedeam fericirea din ochi,zambetul larg de pe buze,era facuta acum cativa ani,cu siguranta.Ma intreb oare,ce s-a intamplat cu cei doi?
Sau mai degraba,de ce in ochii ei acum se citeste tristetea si profunzimea?
Mi-a fot jena ca intrebarea ar fi putut fi prea personala,desi ne cunosteam de cativa ani buni.Asa ca am ramas tacut si ingandurat,si m-am retras in aceeasi neclintita liniste din care venisem,la locul meu pe post de observator.
Si totusi,cine era persoana respectiva?
Poate un altul,sau poate... "
Din intamplarile cautatorului.
